Ingrediente:
Frunzele plantei de rozmarin – Rosmarinus Officinalis L.
Principii active:
Ulei volatil in care predomina camfenul, borneolul si camforul, acid rosmarinic, flavone, triterpene, saponine, tanin, vitamina C.
Acţiune:
-Tonic-amar
-coleretic
-colagog
-antiseptic
-diuretic
-antireumatismal
-adaptogen
-tonic nervos
-carminativ (reduce gazele intestinale)
-stimulent puternic al circulaţiei sanguine
-cicatrizant
-aromatic
Recomandări:
Intern:
-colici abdominale
-dispepsii
-balonari si afectiuni gastro-intestinale
-indigestie
-anorexie
-afectiuni hepatice si renale
-reumatism
-astenie
-surmenaj fizic si intelectual
-tonifierea organismului
Extern:
-reumatism
-entorse
-umflături articulare
-reconfortarea organismului
Mod de administrare:
Intern: infuzie-peste o lingurita cu plantă se toarna 250 ml apă clocotita.
Vasul se acopera si se lasa in repaos 10-15 minute, dupa care se strecoara.
Se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, inainte de mesele principale.
Extern: se prepara decoct din o lingura cu planta la 250 ml apa.
Se fierbe 2-3 minute.
Vasul se acopera si se lasa in repaos 10-15 minute, dupa care se strecoara
Se pun comprese cu decoct peste zonele afectate.
Contraindicaţii:
Nu se recomanda femeilor insarcinate.
Intern, în cantităţi mari (peste 15 grame pe zi) rozmarinul este toxic, producând gastroenterite şi nefrite.